O noua curea de ceas

Vad ca ma specializez si pe curele de ceas. Nu vreau sa fac din asta un obicei (deci nu va aduceti ceasurile la mine), dar imi place din cand in cand sa-mi mai schimb indeletnicirile. Cureaua din poza imi place foooarte mult cum a iesit, dar mai ales ceasul. Cu cata mandrie l-am purtat pe mana pana sa-l inapoiez Simonei! Cureaua originala a fost din piele alba, dar in timp s-a uzat. Am avut acasa o bucata din pielea asta argintie. Parca mai bine mi se pare ca se potriveste cu ceasul. In interior, ca intaritura, am ales piele gri.

Asa arata cureaua dupa o saptamana de purtat. Simo si-a oferit manutica drept suport pentru minunatul ceas restaurat.

Sertarul cu povesti: Ep. 1 – Povestea semintei

Publicat in 28.11.2009 pe restoredbyhand.wordpress.com

Acest mic proiectel (care de fapt s-a cam lungit o luna) a inceput dupa ce am vazut, in ploaie, in curtea bisericii de pe Decebal niste sertare abandonate. Mai erau acolo si alte lucruri, chiar si o buda, dar acestea nu mi-au atras atentia ca si sertarele. Am stiut de cand le-am vazut ca au potential. A fost dragoste la prima vedere. Le-am luat acasa, le-am curatat, le-am lipit cu aracet si le-am fixat cu cleme de hartie, le-am vopsit si Voila! Si se vede foarte bine ce a iesit. Starea lor este departe de a fi perfecta, dar in asta consta farmecul lor. Au fost restaurate.

Si, bineinteles, ca sa imi cultiv obsesia mea cu sertarele atarnate pe perete, trebuia totusi sa existe o idee comuna care sa le uneasca, sa spuna toate o poveste. Povestea semintei incepe de la stanga la dreapta. Sunt diferite stadii de dezvoltare a mititelei seminte, ingropate in pamantul din primul paharel. Initial ma gandeam sa explic modul in care am conceput toata povestea asta. Joi, la grup, chiar am facut-o. Dar m-am razgandit. Fiecare vede cum vrea, ce vrea. Enjoy!

Aceste opere minunate se pot admira pe Decebal, nr. 4, la Casa Tamplarului. 🙂 )

Intr-o poza (multumesc, Sergiu) sunt si eu vorbind despre ele.