Jurnalul a ajuns in America si a fost de la Rebeca pentru un baiat special. Cand mi-a povestit putin despre surpriza pe care vroia sa i-o faca baiatului respectiv, m-a atins la inima si am acceptat sa lucrez la acest jurnal, desi timpul a fost foarte scurt. 🙂 Sper ca s-a meritat si ca gestul ei a fost o surpriza placuta.
Pe coperta e reliefat in ebraica ‘legamant’.
Jurnalul asta a fost o provocare pentru mine datorita detaliilor si finisajelor. Alexandra din Bucuresti si-a dorit un jurnal special, cu 500 de pagini (e cel mai gros din cate am facut) si multe simboluri personale pentru ea pe coperta.
Pentru ca trebuia sa aiba 500 de pagini, am folosit hartie de 80 g. Cu o hartie mai groasa ar fi fost destul de incomod de folosit pentru ca ar fi fost prea gros. Detaliile de pe coperta au fost pictate cu acrilic. Sunt multumita de cum au iesit, avand in vedere ca nu sunt prea familiarizata cu pictura 😀 Of, cate mai am de invatat!
Multumesc, Alexandra ca ai avut incredere in mine pentru jurnalul tau!
Jurnalul a fost cadou pentru o prietena la sfarsitul anului scolar.
Jurnalul are 100 de pagini, e legat in piele naturala antichizata, iar accesoriul cu care se inchide snurul de piele l-am facut din sfoara de canepa.
Un alt jurnal legat in piele. L-am facut deja de mai bine de o luna, dar, dupa cum v-am mai spus, multe articole inca asteapta sa vada lumina zilei pe blog!
Coperta e imbracata in piele, initialele si modelul din colt sunt pictate cu acrilic visiniu. E tipul acela de piele care-mi place mie foarte mult. Nu mai am decat o bucata si deja e promisa pentru alte doua jurnale 🙂
Imi raman foarte mult bucati si capete de materiale din toate proiectele la care lucrez. Cele mai multe sunt depozitate in camera sau in camara. Chiar mai am cateodata chef si energie sa le refolosesc (desi toate sunt pastrate cu speranta ca va veni o zi in care se va si intampla asta). Aceste mini jurnale sunt facute din restul de materiale. Nu au avut un scop anume, toate sunt imprastiate in lumea larga la oameni dragi mie.
Jurnalul a fost un cadou pentru o fetita care a avut in mai prima impartasanie. Matusa si unchiul ei mi-au spus ca iubeste foarte mult caii, asa ca cel mai potrivit cadou a fost un jurnal personalizat.
Atunci cand am terminat jurnalul acesta mi-am spus ca musai imi trebuie si mie unul (cam la fel spun de cele mai multe ori cand termin ceva ce-mi place foarte mult cum a iesit). Nu mi-am facut inca, dar e pe lista de asteptare. Jurnalul a fost pentru Adorian, toate simbolurile au fost alese de el. E cel mai stufos din cate am facut, are 300 de pagini. Dar meritul cel mai mare il are pielea neagra intoarsa cu are am lucrat. E printre cele mai bune pe care am pus mana pana acum.
