Atunci cand am terminat jurnalul acesta mi-am spus ca musai imi trebuie si mie unul (cam la fel spun de cele mai multe ori cand termin ceva ce-mi place foarte mult cum a iesit). Nu mi-am facut inca, dar e pe lista de asteptare. Jurnalul a fost pentru Adorian, toate simbolurile au fost alese de el. E cel mai stufos din cate am facut, are 300 de pagini. Dar meritul cel mai mare il are pielea neagra intoarsa cu are am lucrat. E printre cele mai bune pe care am pus mana pana acum.