Atunci cand am terminat jurnalul acesta mi-am spus ca musai imi trebuie si mie unul (cam la fel spun de cele mai multe ori cand termin ceva ce-mi place foarte mult cum a iesit). Nu mi-am facut inca, dar e pe lista de asteptare. Jurnalul a fost pentru Adorian, toate simbolurile au fost alese de el. E cel mai stufos din cate am facut, are 300 de pagini. Dar meritul cel mai mare il are pielea neagra intoarsa cu are am lucrat. E printre cele mai bune pe care am pus mana pana acum.
Jurnalul acesta l-am facut pentru o fetita (adolescenta). Recunosc ca motivul de pe jurnal e luat de pe internet (poate l-ati vazut pe etsy) si ii acord tot creditul persoanei care l-a facut. Eu am facut doar o reproducere pentru ca asa mi-a cerut fata 😀
Din nou dupa o oarecare perioada de absenta virtuala in care mi-am cam neglijat blogusorul, mi-am gasit in sfarsit timp sa scriu niste articole sa mai vedeti ce am lucrat. In nici un caz sa nu credeti ca am stat degeaba (chiar ma gandeam la asta in ultima vreme: sunt cea mai fericita cand sunt lasata in pace in camera mea sa moscosesc toata ziua te miri ce. Nu am timp sa ma plictisesc, nu mai stiu de ceva ani buni deja ce e aia plictiseala).
In ordinea generata de denumirea standard a pozelor din diferitele camere foto pe care le-am folosit lately (al meu a avut a avut nerusinarea sa se strice in urma unui impact cu solul) vreau sa va arat primul jurnal. L-am facut pentru Mihai Zamfiroiu, (fotograf talentat, puteti sa-i vedeti portofoliu pe link). Diafragma stilizata este singurul element ce rupe intunecimea negrului din pielea in care este legat jurnalul. Simplu, dar cu atitudine.
Tot la statuia lui Mihai Viteazu am facut pozele acestea, tot asteptand-o pe Andreea. Am vrut sa-i multumesc pentru entuziasmul ei si pentru sustinrea pe care a aratat-o fata de restored, asa ca i-am daruit si eu acest jurnal mic de piele cu dedicatie. Ce bine ca isi umpluse vechiul jurnal si urma sa isi cumpere altul 🙂
Atentie, mai am alte persoane pasibile de un cadou handmade din partea mea!
Acesta e un jurnal pentru o viitoare mamica (desi nu stiu foarte sigur daca a nascut deja sau nu). Se numeste Larisa si e din Bucuresti. Mi-a spus ca dorea ceva personal, un jurnal in care sa-si scrie gandurile inainte de a veni bebelusul, iar peste ani poate chiar sa-l citeasca, sa afle ce a simtit mamica lui, ce asteptari si vise avea pentru el.
Jurnalul e legat in piele naturala, are 100 de pagini si e desenat cu markere cu vopsea. Accesoriul cu care se leaga snurul de piele e tot handmade. Am invartit niste sfoara de canepa pe care apoi am vopsit-o cu auriu.
Pozele sunt facute de Sergiu. Multumesc, prietene! :*
Parca mi s-ar ridica o povara de pe inima de fiecare data cand altcineva imi pozeaza jurnalele sau albumele. Sunt asa recunoscatoare lui Sergiu sau Roxa cand ma ajuta la asta. Mai ales ca a fost tot iarna, si frig, si zapada, si nori cenusii… ma durea capul doar cand ma gandeam ca trebuie sa ies din casa pentru a gasi niste cadre cu o lumina mai buna decat cea care intra pe geam. Toate acestea fiind puse, as vrea sa-i multumesc lui Sergiu ca a facut pozele astea. Serj, nici nu stii ce mult bine mi-ai facut!
Jurnalul a fost de la Crina din Bistrita pentru iubitul ei. Are 80 de pagini, iar coperta e invelita cu piele intoarsa desenata cu markere cu vopsea. I-am atasat si niste inchizatori (desi sunt mai mult simbolice). A fost foarte personal pentru ca a dorit sa apara pe el mai multe mesaje reprezentative pentru ei.
Jurnalul acesta a fost pentru o prietena. Am reliefat in piele conturul mainilor, dar musai trebuia sa le si desenez ca sa se inteleaga ce era acolo. Am avut emotii, sincer. Stateam linistita si asteptam sa se usuce jurnalul ca apoi sa-l desenez, cand suna telefonul si Cami ma roaga sa i-l duc in 10 minute in fata la Cinema Republica pentru ca trebuia sa ajunga la aeroport. Nu am avut timp sa ma gandesc mult si in 5 minute a trebuit sa-l desenez si sa fug cu el. A iesit foarte bine, zic eu, chiar daca a fost desenat pe fuga 🙂
