A mioritic love story – album/jurnal de piele

Am avut bucuria sa lucrez pentru un tanar indragostit si foarte romantic. E o placere sa lucrez cu asemenea oameni, sa vad pasiunea si daruirea pe care o pun in a face o surpriza persoanei iubite. Acest remarcabil tanar, sa-i spunem Cipri, si-a propus ca aniversarea lor sa fie una deosebita. Pentru asta a scris o cartulie cu 50 de pagini plina de amintiri, ganduri, dorinte si poze de-ale lor. Foile au fost printate, iar eu doar le-am copertat. Coperta albumului e din piele intoarsa, iar florile si decoratiile sunt de asemenea handmade. Cipri si-a dorit si o husa de telefon care sa fie pe acelasi stil cu coperta si iata ce a iesit. Nu mai facusem niciodata o husa de telefon, asta a cam fost o provocare pentru mine. Dar la sfarsit mi-a placut ce a iesit. Am mai facu inca 2 apoi, dar astea intr-un numar viitor.

Black and white ballad – jurnal handmade

Invat pentru scoala de soferi, din cauza asta nu am mai postat nimic nou pe site de ceva vreme. Ma doare capul de la atata mecanica auto. Bine ca stiu care e sistemul de directie, franare, ce-i ala mecanism de distributie si cum se face ca daca-i pun combustibil masinii, ma duce unde vreau (biiineeeeee, daca si celelalte piese sunt la locul lor si in buna stare de functionare si eu mai am destula determinare sa ma urc la volan sa conduc prin Clujul vesnic aglomerat). Of, e greu! Am inceput scoala de soferi cam de un an deci cam ar trebui s-o termin.

Apropo de scoala, am facut acest jurnal-album de poze prin iunie, inainte sa plec in Italia in vacanta. A fost cadou pentru un baiat de la o tanara foarte draguta. Inauntru am mai pus cateva poze cu ei, dar am vrut sa le pastrez intimitatea si nu le-am postat.

It’s all about the heart – jurnal foto

Acesta este un jurnal foto. Nu pot/nu am voie/mi-e frica sa spun prea multe despre povestea acestui jurnal-album foto. Cel putin nu inca.  Dar imi place asa tare cum a iesit!!! A fost primul caruia i-am lasat marginile foilor nefinisate. Bineinteles ca la cerere, pentru ca daca ar fi fost dupa mine le-as fi taiat. Doar ca arata muuuult mai bine asa, brut. In fine, din nou Sergiu mi-a mai dat o lectie. Multumesc, Serj, ca ai colaborat la realizarea acestui album. Tot invat lucruri noi.

Pozele sunt facut de Sergiu.

Time for new beginnings – jurnal din piele

E vara si e fooooarte cald. Mai ales la etajul 4 cu geamul inspre vest!

Intrasem lately intr-un soi de panica si impas de viata general, nu doar creativ. Nu aveam rabdare sa duc un lucru pana la  bun sfarsit, incepeam multe, le finalizam in etape, nu aveam chef sa ma concentrez pe o anumita chestie… ce mai… lucrurile mi se parea ca nu stau foarte bine. Aveam musai nevoie de ceva proaspat si nou. Si intr-o dimineata s-a intamplat. Inainte sa ma trezesc de-a binelea am visat jurnalul asta. Uai, ce tare a fost!!! E asa fain sa visezi lucruri. Viata mi-ar fi mult mai usoara daca as visa in fiecare noapte idei de jurnale :))) Dar ce a fost cel mai tare a fost mesajul de pe jurnal. It’s time for new beginnings! 🙂 Multumesc, Doamne, pentru noile inceputuri!

New beginings – album/jurnal handmade

Acest album/jurnal nu se mai afla pe meleaguri romanesti. A plecat odata cu Mariusul in State pentru ca e pentru sora lui, Crina. A fost si ziua ei de ceva vreme. La multi ani, Crinoasa!  Sper ca-ti place cadoul lui Marius. Dar pe aceasta cale as mai vrea sa-ti transmit ca-l vrem inapoi pe Marius, ca doar pentru 3 luni l-am imprumutat.  Toti tamplarasii sunteti de acord, nu? :))

Sper sa aveti un timp minunat in familie si astept sa vad poze.

Sublime rustique – jurnal piele

Miercuri inainte de a pleca in vacanta m-am intalnit cu Roxana, colega Alexei, pentru a-i da jurnalul. A fost cadou pentru prietenul ei.

De fiecare data dupa ce dau un lucru facut de mine parca dau cate o parte din mine. Imi sunt asa dragi toate… si tot ce-mi doresc e sa fie iubite si folosite. Ma tot gandesc apoi si analizez reactia persoanei cand a vazut prima data produsul finit. M-ar durea inima sa stiu ca lucrurile facute de mine nu-s apreciate la adevarata lor valoare. Incerc pe cat posibil sa comunic cat mai bine cu persoanele respective, sa inteleg ce vor, ce asteptari au ca apoi sa pot sa le onorez cat mai bine pot. Ma intereseaza mai putin sa ma impun eu, sa-mi impun propriul stil. Am si eu un cuvant de spus in ceea ce priveste procesul de creatie, e clar, dar incerc sa urmaresc indicatiile persoanei, pe cat posibil. Nu-mi trebuie bucurie mai mare decat sa vad satisfactie in ochii lor. Nu stiu cum voi face pe viitor, cum imi voi ajusta stilul de lucru. Probabil ca-mi voi standardiza cateva produse, dar deocamdata interactiunea cu oamenii imi aduce cele mai multe satisfactii. Experimentez. Sigur peste catva timp, cand ma voi uita inapoi, voi zambi ingaduitor fata de idelile de acum 🙂 Vom vedea.

Ceea ce vreau sa va spun cu toate astea e ca a insemnat foooarte mult cand Alexa mi-a trimis un email in care mi-a spus ca prietenul Roxanei a fost foarte incantat de jurnal. Multumesc, Alexa, draga… nici nu stii ce chestie mare ai facut.