Un alt jurnal legat in piele. L-am facut deja de mai bine de o luna, dar, dupa cum v-am mai spus, multe articole inca asteapta sa vada lumina zilei pe blog!
Coperta e imbracata in piele, initialele si modelul din colt sunt pictate cu acrilic visiniu. E tipul acela de piele care-mi place mie foarte mult. Nu mai am decat o bucata si deja e promisa pentru alte doua jurnale 🙂
Jurnalul l-am facut pentru Grati Chiorean. I-am facut cadou prima carte a bebelusului pe care am editat-o, dar mi-a spus ca nu mai are loc unde sa scrie in ea si mi-a cerut un jurnal in care sa-i scrie Carlei. Sincer, sunt foarte curioasa ce amintiri scrise ii lasa puiului de om, cei care o cunoasteti pe Grati stiti cat e de originala si non-conformista 🙂 Grati, jurnalul cu momentele pe care nu si le va mai aduce aminte Carla cand va fi mai mare mi se pare o idee foarte faina. Va pup :*
Jurnalul a fost facut cadou de Boby Frenkel unei prietene din Israel, care am inteles ca e pasionata de arta japoneza. Cotorul e facut din piele, iar patternul mi l-a facut Roacsa (multumesc, draga).
Imi raman foarte mult bucati si capete de materiale din toate proiectele la care lucrez. Cele mai multe sunt depozitate in camera sau in camara. Chiar mai am cateodata chef si energie sa le refolosesc (desi toate sunt pastrate cu speranta ca va veni o zi in care se va si intampla asta). Aceste mini jurnale sunt facute din restul de materiale. Nu au avut un scop anume, toate sunt imprastiate in lumea larga la oameni dragi mie.
Jurnalul a fost un cadou pentru o fetita care a avut in mai prima impartasanie. Matusa si unchiul ei mi-au spus ca iubeste foarte mult caii, asa ca cel mai potrivit cadou a fost un jurnal personalizat.
Ce vreau sa va arat acum mi-a intrecut mie orice imaginatie. Sincer, nu ma gandeam ca as putea sa fac o asa carte vreodata. Cand am tinut-o gata in mana nu ma mai saturam sa o intorc de pe o parte pe alta. E cea mai mare pe care am facut-o, are 30×21 cm si 500 de pagini (hartie de 80 g).
Cartea am facut-o entru Biserica Baptista Manastur pentru ultima intalnire de tineret din acest an. Si chiar asa se numeste, Cartea vietii, avand legatura cu studiul biblic pe care-l terminau atunci. Cand Marta si Rei au venit la mine sa punem la punct detaliile de executie, in inima mea ma entuziasmam tot mai tare, vazand deja cartea cu ochii mintii. Din nou, pielea pe care am folosit-o a jucat un rol crucial in imaginea de ansamblu. Pielea asta e extraordinara, arata asa bine si prelucrata si bruta! Am folosit acrilice pentru detaliile copertii si pentru ca stiu ca in timp isi vor pierde din intensitate, i-am dat cartii un termen de garantie pe viata (oridecate ori are nevoie de reconditionari sau revopsiri pot sa o aduca si ma voi ocupa cu placere de ea).
Vreau sa le multumesc celor din Biserica Baptista Manastur pentru increderea acordata si sa-i felicit pentru lucrarile pe care le fac. Am auzit atatea marturii frumoase ale tinerilor carora li s-au schimbat vietile prin pasiunea si daruirea oamenilor de acolo. Merita toata stradania pentru ca investitia aceasta aduce rod pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Atunci cand am terminat jurnalul acesta mi-am spus ca musai imi trebuie si mie unul (cam la fel spun de cele mai multe ori cand termin ceva ce-mi place foarte mult cum a iesit). Nu mi-am facut inca, dar e pe lista de asteptare. Jurnalul a fost pentru Adorian, toate simbolurile au fost alese de el. E cel mai stufos din cate am facut, are 300 de pagini. Dar meritul cel mai mare il are pielea neagra intoarsa cu are am lucrat. E printre cele mai bune pe care am pus mana pana acum.
