Husa handmade de telefon din piele

In timp ce lucram la comanda pentru Cipri a venit Roxa la mine. Cand a vazut husa de telefon, m-a rugat sa-i fac si ei una pentru ipod, ca poate asa va fi mai protejat impotriva socurilor la care este supus zilnic. De entuziasmata ce eram, m-am pus si i-am facut in noaptea aia una. Culorile sunt o bunaciune pentru ochi, iar pielea din care e facuta e foooarte foarte fina. Acum Armand poate sa stea linistit ca ipodul e protejat.

A doua husa e pentru Andrei. La cat eram de impotriva huselor de telefon, nu credeam vreodata sa ii daruiesc eu una. Cand mi-a zis mai demult ca vrea sa-si cumpere husa pentru iphone, l-am cam luat peste picior. Asa ca am zis ca una facuta de mine e mai potrivita. Bineinteles ca e neagra 🙂 si mi-am permis sa desenez un cocean de mar pe ea. In eventualitatea in care se agita prea tare, putea fi strers. Dar i-a placut, l-a lasat pe husa. YES!

Trebuie sa-mi iau si eu iphone ca sa am pentru ce-mi face o husa.

Am mai facut un suport pentru carti de vizita, tot din piele, dar il voi posta alta data.

A mioritic love story – album/jurnal de piele

Am avut bucuria sa lucrez pentru un tanar indragostit si foarte romantic. E o placere sa lucrez cu asemenea oameni, sa vad pasiunea si daruirea pe care o pun in a face o surpriza persoanei iubite. Acest remarcabil tanar, sa-i spunem Cipri, si-a propus ca aniversarea lor sa fie una deosebita. Pentru asta a scris o cartulie cu 50 de pagini plina de amintiri, ganduri, dorinte si poze de-ale lor. Foile au fost printate, iar eu doar le-am copertat. Coperta albumului e din piele intoarsa, iar florile si decoratiile sunt de asemenea handmade. Cipri si-a dorit si o husa de telefon care sa fie pe acelasi stil cu coperta si iata ce a iesit. Nu mai facusem niciodata o husa de telefon, asta a cam fost o provocare pentru mine. Dar la sfarsit mi-a placut ce a iesit. Am mai facu inca 2 apoi, dar astea intr-un numar viitor.

Reasons to be thankful for – cutie handmade

Cunosc o persoana pentru care fiecare luni dimineata este o noua provocare. Parca nici soarele nu mai straluceste asa frumos, parca nimic nu mai are gust sau culoare. Ii este foarte greu sa se reintoarca la lucru dupa cate o zi sau doua (in cel mai fericit caz) de weekend. Dar tocmai munca si responsabilitatile sale  binecuvanteaza atatea zeci de persoane in fiecare luna. De aceea m-am gandit sa-i fac o surpriza. I-am facut cutia asta in care am pus cate motive de bucurie si multumire m-am putut gandi. Cutia va ajunge luni dimineata la birou. Sper sa-i insenineze ziua si saptamana.

De ce nu pot eu dormi noaptea

Pe la 4 dimineata incep sa ma zvarcolesc in pat pentru ca ma urmareau chestionarele de la scoala de soferi. Bineinteles ca erau dintre cele mai ciudate intrebari si care aratau un grad foarte mare de violenta emotionala chiar si in cazul in care doar stateai sa te gandesti cam care ar fi varianta corecta. Trebuiau sa curga raspunsurile corecte, asa… pac, pac… Am fost abuzata in somn de chestionare, acum imi dau seama. Erau intrebari de genul ‘ce obligatii va revin in trafic’ si raspunsuri de bun simt, ca afisarea unui zambet sincer participantilor la trafic, sau folosirea cosurilor de gunoi din dotarea masinii pentru resturile alimentare. Acum daca stau bine sa ma gandesc, chiar ar fi binevenite toate astea. Dar eram speriata ca nu gaseam raspunsurile in carte, desi stiam ca sunt corecte. Mai era ceva intrebare despre persoanele care aveau burta (si nu era vorba de gravide) mai veche de un an, cu obligatia de a circula doar pe drumuri ocolitoare, in caz contrar se sanctiona cu suspendarea permisului. Ma si gandeam in subconstientul meu, ala ar avea voie, ala nu ar avea voie… hmmm… oare ala de cand are burta; se incadreaza in termen? =))

Mai era si secretara scolii care a venit sa-mi dea, cumva mai pe ascuns, un manual mic dar gros cu niste chestionare care erau menite doar pentru cei mai adevarati soferi si cu asta garantat as fi ajuns la cel mai inalt grad al perfectiunii intr-ale sofatului. Era cumva si 3D manualul ala pentru ca ma vedeam in fata unui bord pe care se tot aprindeau luminile, iar eu repede, repede trebuia sa raspund corect ce indica acea lumina.

Oooof, am ramas cu sechele de la atata invatat. Mai vreau sa dorm pentru ca nu m-am odihnit noaptea asta.

O noua curea de ceas

Vad ca ma specializez si pe curele de ceas. Nu vreau sa fac din asta un obicei (deci nu va aduceti ceasurile la mine), dar imi place din cand in cand sa-mi mai schimb indeletnicirile. Cureaua din poza imi place foooarte mult cum a iesit, dar mai ales ceasul. Cu cata mandrie l-am purtat pe mana pana sa-l inapoiez Simonei! Cureaua originala a fost din piele alba, dar in timp s-a uzat. Am avut acasa o bucata din pielea asta argintie. Parca mai bine mi se pare ca se potriveste cu ceasul. In interior, ca intaritura, am ales piele gri.

Asa arata cureaua dupa o saptamana de purtat. Simo si-a oferit manutica drept suport pentru minunatul ceas restaurat.

Tutorial live – cum sa faci o floare din panglica de hartie

Nu voi pune tutorialul despre cum sa faci o floare pentru ca se gasesc o gramada pe net. De exemplu aici. In tutorialul original este un trandafir si se poate confectiona din panglica, fasie de material, servetel, hartie creponata, hartie igienica :D… vedeti ce aveti pe langa casa.

Ce am vrut sa va arat e ce a iesit dupa intalnirea fetelor de ieri :)) Au iesit tot felul de flori si mai putini trandafiri. Fetele astea se stiu distra, vedeti din poze. Le-am vorbit putin despre cum Dumnezeu e  Inventatorul creativitatii si a pus asta in fiecare dintre noi. Tot ce trebuie sa facem e sa descoperim domeniul ala in care suntem creative si sa-l valorificam. Dar mai mult de atat, fiecare ne putem pune amprenta asupra lucrurilor din jurul nostru, putem sa facem o diferenta oriunde am fi prin creativitatea noastra. S-au lasat motivate si s-au pus pe treaba.

De la Anda am primit panglica asta de hartie. A simtit ca as putea sa fac ceva din ea. Totusi s-a dovedit ca ea insasi a putut sa faca ceva original. Pana la urma florile s-au transformat in inel, microfon, aparat foto, bratara, cordelita, colier… fiecare cu ce-o doare. :))

Mai erau niste poze, dar nu le-am putut pune ca erau prea blurate. Eu le-am facut, bineinteles :)) Noroc cu Mary-Joy ca a luat ea aparatul si ne-a salvat. Multumesc, Mary! Imi radea inima cand le vedeam pe fetele astea care se plangeau ca nu au nici o inclinatie spre handmade cum se straduiau sa-si confectioneze cate o floare (chiar daca si din a doua incercare, dar tot a iesit! ). Felicitari, fetelor!

Rochie de mireasa

O mai stiti pe Maria, nu? Maria Chiorean, fosta Pop, fata cu care am impartit camera mai bine de un an (si ce frumos mai bine de un an, by the way). S-a maritat si, in ciuda rarelor noastre intalniri, suntem tot la fel de bune prietene. Mi-e asa dor cateodata de serile noastre de povesti, se session-urile de ‘atelier’, de diminetile cu cafea cu lapte, de buna dispozitie pe care o emana de cand incepeau sa se iveasca zorile. Of, Maria…

Anyways, isi vinde rochia de mireasa. Puteti vedea mai multe amanunte in randurile scrise de ea. A fost o mireasa extraordinar de frumoasa, nu doar ca zice ea. Sper ca cineva sa se mai simta din nou frumoasa in rochia asta pentru ca e speciala.

***

Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la ziua nuntii mele, zic : “Doamne, ce frumoasa am putut fi!” :)) Si cei care ma cunosc inteleg de ce spun asta. Unele prietene chiar se ingrijorau inainte de nunta ca voi arata ca un baietel, imbracat cu hainele surorii sale. Am fost chiar si intrebata: (foarte incurajator) “ce o sa te faci acum ca esti tunsa scurt si o sa fii mireasa?..ca nici o rochie nu cred ca ti se potriveste!” (cine s-a recunoscut aici, sa ma ierte, incerc sa ajung la o concluzie.)
In ciuda descurajarilor, eram plina de idei si entuziasm. Aveam o idee despre cum si ce mi-as dori sa port cand voi fi mireasa numai ca, dintr-o data, nu mai imi placeau acele lucruri…i le-am lasat Etei sa le studieze. Apropo de Eta, saracuta de ea, cum ma suporta ea nopti la rand cand eu o orbeam cu lumina monitorului nostru imens de langa pat si o disperam cu sunetul tastaturii…in disperarea mea de a-mi gasi un model de rochie in care sa ma vad imbracata. Am cautat pe toate site-urile posibile, am citit bloguri de mirese, reviste…cred ca am vazut peste o mie de rochii din care mi-am salvat vreo 20 si aveam eu de gand sa le combin cumva. Ma iritau deja povestile de rochii si de nunta! Vroiam ca rochia sa mi-o faca Romana ca poate asa, daca va fi facuta exact dupa marimea mea voi arata cumva…nici nu speram ca o sa-mi placa asa de mult. Stii povestile alea cu “Eu cand am vazut rochia respectiva, am zis: asta e! am probat-o si imi era perfecta!” Am crezut ca nu se poate asa ceva insa exact asa mi s-a intamplat si mie cand am vazut rochia asta pe net…bine, nu arata deloc asa si era o poza si foarte micuta, insa m-am si vazut mireasa cu o rochie de genul asta si, chiar daca mi-au trecut prin fata ochilor sute de rochii poate mult mai frumoase, in niciuna nu ma vedeam mai frumoasa si mai perfecta ca si in aceasta.
Am lasa-o pe Romana sa creeze, pe Didisor (de la salon Fuxia) sa-si puna talentul in valoare pe capul si fata mea, pe Eta sa-mi incante invitatii cu guestbook-ul si cutia de bani, pe Iudit sa-si etaleze bunul gust in materie de aranjamente si buchete iar Iza si Alina {shefele de tura de la Benvenuti :)} s-au ocupat ca sala sa arate impecabil…nici nu vreti sa stiti ce nunta de povesti am avut!!! Pacat ca au fost vreo 10 grade doar afara si era sa inghetam cu totii…dar in rest a fost frumos! :)) Nu mi-am aruncat buchetul deoarece am vrut sa-l pastrez ca amintire, la fel si rochia…ma gandeam atunci, insa acum, la casa mea, imi doresc alte lucruri mai importante pentru casa si familia mea…imi doresc sa avem mobila frumoasa, perdele, vase si multe altele…la vremea aceea rochia a fost lucrul cel mai important dar acum mi s-au schimbat prioritatile si ma gandeam sa o vand si Eta m-a lasat sa o pun aici ca poate, poate cineva o vede si zice: “Asta e rochia in care voi fii mireasa, rochia perfecta pentru mine!” Voalul nu il mai am decat broshutzica aia de pe el deoarece inainte sa plecam acasa de la nunta, Roaxei ii venii ideea sa-mi arunc macar voalul si cine-l va prinde va fi urmatoarea mireasa frumoasa cu par scurt:))…probabil si-a zis ea: “Daca chiar si Maria a putut fi frumoasa cu parutzul ei scurt, si eu pot! Sa fi fost oare voalul cel care a facut minuni? Daca as putea pune mana pe el!”:)))) Glumesc, Roaxa! Ghiciti cine a prins voalul?:D
Deci, dupa toata abureala asta, daca va place rochita si o vreti pentru voi, sunati-ma 0757778614. .O dau si la schimb pe corpuri de bucatarie, masa, cuptor, perdele…!:)))

Maria

P.S: Multumesc, Eta, ca m-ai lasat sa-mi pun rochia pe site-ul tau si ca sa profit maxim de asta va mai zic si ca va aranjez si parul ca lucrez la Fuxia :P!