Doamna Gabriela Valean mi-a scris in legatura cu un album, cadou pentru soacra dansei. Tot atunci mi-a adus si Biblia familiei pentru a o restaura. I-am pus o coperta din piele neagra si am reliefat un porumbel (vreau sa cred ca e a lui Noe :)). Pentru ca isi dorea un sistem de inchidere si pentru ca era foarte mare Biblia (cred ca cea mai mare cu care am lucrat), i-am pus doi nasturi pe care i-am vosit initial si i-am sters ca sa ramana alb doar in santulete.
In cateva randuri, cand am apucat sa vorbesc pe messenger cu Catalin din Bucuresti, vreau sa va spun ca mi-a facut ziua :))) In special ziua in care mi-a trimis desenele ce urmau sa fie printate si puse pe coperta albumului. Albumul a fost daruit prietenei lui de ziua ei de nastere. Desi nu am inteles prea multe din ceea ce reprezentau aceste desene (erau de un simbolism profund, dincolo de puterea mea de patrundere), am apreciat totusi stradania lui de a face un cadou personal. Din cate am vazut eu, se pricea mult mai bine la transpunerea in scris a povestii de pe coperta decat la desenarea ei. Dar, dupa cum am mai spus, am apreciat foarte mult ideea si pasiunea. Este una din persoanele de care-mi voi aduce aminte cu mare placere.
Cataline, cum a primit prietena ta albumul?
Am primit intr-o zi un telefon de la Crina din Timisoara si ma ruga sa-i fac prietenului ei un album in care sa lipeasca toate pozele lui de la meciuri. Initial trebuia sa fie alb cu violet, dar solutia de compromis a fost aceasta hartie manuala violet pe care, din fericire, o aveam acasa. Inimile le-am pictat cu vopsea acrilica. Cam asta e ceea ce a iesit 🙂 Cand l-am tinut in mana gata finisat, mi-a placut foarte mult.
Nu sunt prea consecventa cu scrisul pe blog. Andrei imi tot atrage atentia (Chiaaar!!! In ultimul timp nu a mai facut-o. Oare ma considera o cauza pierduta? Andrei, scriiiiu, uite!). Mi-e foarte greu sa ma disciplinez sa fac anumite lucruri si cand ‘nu-mi vine’ . Azi imi vine sa scriu. Si voi mai scrie cateva articole sa apara in fiecare zi saptamana asta. La 8:30 in fiecare dimineata. Fresh stuff, baby!
Guest book-ul acesta l-am facut pentru Dana Jude din Hunedoara. Urmeaza sa se casatoreasca, iar tema nuntii e muzica. Atat ea, cat si Bogdan, viitorul ei sot, sunt muzicieni. Am vrut sa merg pe un stil mai vintage pentru coperta, culorile nuntii fiind maro si dark pink. Pentru prima data am folosit si aceasta stampila mare cu vopsea maro (imi place textura ce a lasat-o pe hartie, pentru ca am incarcat-o foarte mult).
Am mai completat rubrica aceasta cu inca o carte deosebita. E plina de culoare si viata si sunt sigura ca a fost apreciata si folosita cat se poate de bine.
Tot Natalia mi-a fost model pentru aceasta poza. De fapt de la ea a inceput totul. Am fost la ziua Iuliei si ea si-a facut urechile lui Minnie Mouse din poza (felicitari, Iulico, pentru idee). Atat doar i-a trebuit Nataliei. A fost musai sa le imprumute pentru ca o binedispuneau (ceea ce se intampla si pentru mine; nu aveam cum sa fiu trista cand o vedeam pe Natalia cu urechile pe cap; trebuia s-o vedeti prin casa facand mancare sau curat cu urechi de Minnie ca sa ma puteti intelege!!!). Bineinteles ca a trebuit sa demaram proiectul ‘Urechi pentru zile senine’ si sa facem un set pentru Natalia si unul pentru nepotica mea de 2 ani, Ruthy (ale ei nu au tinut decat vreo 2 ore pentru ca le-a rupt).
In fine, pozele sunt destul de graitoare, in 20 de minute ar trebui sa fie gata. Aveti nevoie de:
– o cordeluta
– ac si ata
– foarfeca
– vatelina
– 2 cercuri din carton
– material textil negru si rosu cu buline albe
Se imbraca cercurile de carton cu material negru, apoi se cos pe cordeluta. Din materialul rosu cu buline albe se decupeaza o funda care se umple cu vatelina. Se ataseaza intre urechi. Gata! V-am zis ca e usor! 🙂
In timpul liber ma mai joc cu materiale si idei. Ma amuza ca multi oameni imi aduc lucrurile lor personale pentru a le restaura sau a le da un nou look. Cel mai fain e atunci cand mi se aduc niste lucruri distruse in speranta ca as putea sa fac minuni cu ele (in cazul lui Sergiu, care mi-a adus Conversii sa fac nu stiu ce cu ei; i-am aruncat; Sergiu, n-am uitat ce ti-am promis).
Simona mi-a adus un plic sa-i pun o brosa pe el pentru ca i-a picat brosa originala. Cea pe care am facut-o mi-a placut foarte mult, mai ales ca se potrivea foarte bine cu captuseala din interiorul plicului. In plus, inelul de pe mana Nataliei e tot handmade, l-am facut din piele naturala, neagra. Intr-o zi tot ce am facut a fost sa incerc modele noi de inele, cercei, curele, toate din piele. Unele nu au trecut testul ‘purtabilitatii’, insa le pastrez bine intr-o cutie.
