Jurnal handmade de piele – Thank you

Tot la statuia lui Mihai Viteazu am facut pozele acestea, tot asteptand-o pe Andreea. Am vrut sa-i multumesc pentru entuziasmul ei si pentru sustinrea pe care a aratat-o fata de restored, asa ca i-am daruit si eu acest jurnal mic de piele cu dedicatie. Ce bine ca isi umpluse vechiul jurnal si urma sa isi cumpere altul 🙂

Atentie, mai am alte persoane pasibile de un cadou handmade din partea mea!

 

La multi ani, restored!

restored a implinit un anisor! Nu-mi vine sa cred! Parca de cand lumea fac asta si vremea in care lucram in birou la Akara e un vis indepartat. Pot sa afirm cu tarie ca ultimul an a fost anul cel mai plin de satisfactii.

Desi lucrez de acasa, nu-mi permit sa dorm mult dimineata. La ora 7 sunt sus. Am un adevarat ritual de dimineata, dar pe care-l iubesc si de implinirea lui depinde buna dispozitie dimineata. Daca mai e si soare afara, se anunta o zi perfecta. Si bineinteles, ca de cand lucrez de acasa si pentru mine, am lucrat cel mai mult din viata mea. 16 ore e recordul de pana acum. In ultimul timp de multe ori nu mai fac fata volumului de munca si o chem si pe Natalia, una din colegele mele de apartament sa ma ajute. Dar se merita, mai ales cand oamenii sunt multumiti.

Ceea ce fac ma implineste si in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce fac. Stiu ca ideea cu ‘jobul’ asta a venit de la El si vad cum in fiecare zi imi poarta de grija. Am descoperit ca atunci cand sunt in pana de idei, tot ce trebuie sa fac e sa stau inaintea Lui, sa ma rog si de fiecare data inspiratia vine. Sincer, fara El nu as reusi sa fac mare lucru.

Foto via Sergiu Salcau.

 

This is where all the magic happens

Azi pentru ca ploua am zis sa va arat cam cum se intampla lucrurile in camera ‘restored’. Poate va imaginati ca lucrez in nu stiu ce atelier, cu toate facilitatile la indemana. Ei bine… si astea vor veni, dar inca le vad doar prin credinta. Unde lucrez, acolo si dorm. Cand am comenzi multe, nu mai ies din casa cu zilele. Nici nu stiu cum trec orele (cate, 12-15 pe zi) lucrand. Imi place ce fac si cred ca din cauza asta. Singura mea problema e ca nu prea am spatiu sa ma desfasor. Si inca ceva ce as mai vrea sa impartasesc e ca nu pot sa duc un lucru pana la capat. Ma plictisesc fantastic de repede de acelasi lucru. Din cauza asta am incepute mai multe proiecte, fiecare in diferite stadii de finalizare. Acum am mai evoluat si pana la sfarsitul zilei le termin (am invatat de la Carole sa-mi fac liste pentru orice, asa ca am cate una si cu lucrurile ce trebuie sa le termin intr-o zi). Cea mai mare satisfactie e cand tai de pe lista lucruri duse la bun sfarsit.  Cei care se intampla sa treaca pe la mine cand lucrez au impresia ca a dat bomba in jurul meu. Cel mai aiurea e cand trebuie sa ma culc si nu am terminat. Ca sa nu simt ca ma sufoca aglomeratia, le imping toate intr-un colt si gata. Dimineata la 7 tot acolo le gasesc (da, programul meu de lucru incepe la 7!).

Inca ceva. Cine crede ca ceea ce fac e lipsit de riscuri, sa-si reconsidere ideea. De exemplu, ieri din 5 degete de la mana stanga mi-am ars 4. Incercand sa imbrac o cutie cu pistolul de lipit. Am besicute. Sau, alta data, mi-am bagat cutterul in picior cand incercam as tai niste cartoane. Iar taieturile de hartie sunt deja fara numar. Uai, dar alea sunt si cele mai rele. Asa doooor… Si zici ca nu se mai vindeca veci. Imi trebuie asigurare ca nu e de glumit.

Dar ca sa nu ramaneti doar cu imaginile astea, mai atasez si niste poze fooooarte frumoase facute cand a plecat Maria mireasa din camera asta.

E oficial! Am site!!!

Primul articol pe site-ul meu personal. My baby!!! 😀 Sunt tare bucuroasa ca a luat nastere. Dar trebuie sa spun ca fara ajutorul lui Andrei nu ar fi iesit mare lucru. E asa bine sa ai prin preajma oameni care se pricep si la lucruri de astea. Inca mai e de lucru. Mai trebuie chitibusit la fiecare chestiuta. Mi se pare munca de chinez batran, dar oi face-o, ce sa mai zic.

Am lucrat mult in ultimul timp. Nici nu stiu ce sa postez acum. Sa dau un ochi prin sandramaua mea de poze de pe laptop.

Stiu! In cele ce urmeaza as vrea sa va arat ce inseamna sa faci de mana, adica handmade :), o agenda. Am primit comanda asta de la Ela. E pentru sotul ei. Ceea ce vreau sa va arat e ca pentru a face o agenda e o munca… serioasa.  Foile trebuie cusute, lipite pe cotor, coperta trebuie taiata, lipita, decorata si apoi cele doua parti puse impreuna. Nu-mi reuseste nici acum din prima totdeauna. Dupa cum bine se poate vedea din poze, prima data hartia de legatura din interior a fost maro, dar nu am reusit s-o potrivesc destul de repede si s-a adunat. A trebuit s-o refac si am pus un carton negru. Neinspirata decizie. Era prea gros si a trebuit sa-l tai intr-un loc. Invat din greseli. Dar pana la urma a iesit bine.

Biblii pentru pici

Publicat in 12.03.2010 pe restoredbyhand.wordpress.com

Acum cateva saptamani am inceput cu Ioana, fosta mea colega de birou, un mic proiect: “Prima mea Biblie”. Ea se ocupa de partea de lauda si inchinare la o grupa de copii de la biserica din Iris. In fiecare zi vine cu idei noi, plina de entuziastm si creativitate despre cum sa le insufle copiilor dragostea pentru Dumnezeu si inchinarea in prezenta Lui.  Pentru ca sunt la varsta la care incep sa citeasca si sa-si formeze caracterul si principiile a vrut sa faca fiecaruia cate un cadou special: o Biblie “pentru oameni mari” cu coperti viu-colorate. Mi-a spus ca au fost foarte incantati copiii. Mi-ar fi placut sa vad cu ochiul meu, dar poate voi ajunge odata sa fiu acolo. Astea-s primele 6 din 16. Va urma.

Tin minte ca prima mea Biblie o am de la bunicul meu (nu mi-a daruit-o, ca daca ar fi facut asta pentru mine, ar fi trebuit sa le dea si celorlalti 50 si ceva de nepoti cate una… si de unde atatea; am cerut-o si am luat-o :D ). Aveam vreo 7 ani. E tiparita in ‘71 mi se pare. Foooarte veche. Dar ma tot uitam la oamenii mari si la Bibliile negre si neprietenoase, cu povesti greu de crezut si lucruri care nu aveau nici o rezonanta in viata mea. Mult timp au ramas la fel lucrurile. Pana in momentul in care m-a intalnit Dumnezeu si viata mea s-a intors cu susul in jos. De fapt cred ca atunci josul a ajuns jos si susul sus, asa cum trebuia sa fie, pentru ca erau invers inainte. Si s-a intamplat ceva extraordinar. Dintr-o data paginile Bibliei aveau sens si cuvintele alea imi vorbeau mie, MIE, vietii mele. Ma hranesc in fiecare zi cu ele, caut sa-l cunosc in fiecare zi mai mult pe Dumnezeu din ceea ce citesc acolo,  imi doresc pentru viata mea toate promisiunile lui Dumnezeu scrise pe paginile alea subtirele. A ajuns cartea cea mai draga sufletului meu.Tot cu ea a inceput si Restored. Pentru ca avea coperile jerpelite si vai de ele, m-am hotarat s-o restaurez. La fel cum am fost si eu restaurata.

Inima la lucru

Publicat in 10.02.2010 pe restoredbyhand.wordpress.com

Cand iubesti devii creativ, incepi sa vezi lucrurile intr-o alta lumina, crezi ca poti sa infrunti si muntii, dintr-o data iei foarte serios in considerare alternative pe care pana atunci nici nu le bagai in seama… ce mai… lumea ta e cu susul in jos. Si e asa frumos sentimentul asta.

Albumul asta l-am facut pentru Armand, prietenul american al Roacsei (bineinteles ca nu am mai primit poze profi cu el si a trebuit sa ma multumesc cu cele facute de mine pe ‘canapelutza dragostei’; oricum, nu e prima data  🙂 ). Armand a zis ca i-a placut. Asa e, Armand?! Ai fost sincer  🙂 Dar toata povestea cu albumul se va invarti in jurul prietenei proprietarului de drept. A fost asa scumpa Roacsa cand a venit la mine intr-o seara s-o ajut sa-l personalizele (de fapt eu nu am prea facut mare lucru; eram suport emotional doar). Fiecare pagina a fost deosebita, unica, plina de poveste. A lipit cate o poza facuta de ea cu un mesaj din inima. Dar s-o vad cum incerca sa aduca armonie intre pozele ei si paginile albumul a fost fascinant (desi ea afirma ca nu ’se are’ cu proiectele de genul). V-am spun ca dragostea te face creativ si te starneste la a o exprima. Ceea ce a iesit a fost foarte frumos tocmai pentru ca a iesit din inima ei. Nu ai cum sa gresesti atunci cand iti pui inima la a face orice lucru.

Roacsa, te iubeste inima mea.

Sertarul cu povesti: Ep. 1 – Povestea semintei

Publicat in 28.11.2009 pe restoredbyhand.wordpress.com

Acest mic proiectel (care de fapt s-a cam lungit o luna) a inceput dupa ce am vazut, in ploaie, in curtea bisericii de pe Decebal niste sertare abandonate. Mai erau acolo si alte lucruri, chiar si o buda, dar acestea nu mi-au atras atentia ca si sertarele. Am stiut de cand le-am vazut ca au potential. A fost dragoste la prima vedere. Le-am luat acasa, le-am curatat, le-am lipit cu aracet si le-am fixat cu cleme de hartie, le-am vopsit si Voila! Si se vede foarte bine ce a iesit. Starea lor este departe de a fi perfecta, dar in asta consta farmecul lor. Au fost restaurate.

Si, bineinteles, ca sa imi cultiv obsesia mea cu sertarele atarnate pe perete, trebuia totusi sa existe o idee comuna care sa le uneasca, sa spuna toate o poveste. Povestea semintei incepe de la stanga la dreapta. Sunt diferite stadii de dezvoltare a mititelei seminte, ingropate in pamantul din primul paharel. Initial ma gandeam sa explic modul in care am conceput toata povestea asta. Joi, la grup, chiar am facut-o. Dar m-am razgandit. Fiecare vede cum vrea, ce vrea. Enjoy!

Aceste opere minunate se pot admira pe Decebal, nr. 4, la Casa Tamplarului. 🙂 )

Intr-o poza (multumesc, Sergiu) sunt si eu vorbind despre ele.

Torent 2009

Publicat in 28.10.2009 pe restoredbyhand.wordpress.com

In 24-25 octombrie s-a tinut la Casa de Cultura a Studentilor din Cluj Napoca a doua conferinta pentru studenti organizata de Casa Tamplarului. Am avut un mic standulet pe care mi-am expus acolo ce am lucrat in ultimul timp. A fost o experienta faina, am ramas surprinsa ca oamenii mi-au recunoscut lucrarile de pe la alte happeninguri pe la care am participat. Si la fel de surprinsa am fost cand am primit din partea lor incurajari si cuvinte de apreciere. Surprinsa placut, bineinteles :) Si incurajata. Multumesc.