Turquoise & Chocolate – Guest book

Am avut placerea sa lucrez pentru o mireasa foarte organizata. Isi pregateste din timp lucrurile, pana si guest book-ul l-a comandat in martie, desi nunta e in decembrie. Felicitari, Manu! De multe ori mi-ar placea sa fiu si eu asa, dar ma trezesc ca ma apuca pe ultima suta de metri disperarea pregatirilor. Guest book-ul a plecat la Arad.

Am descoperit pe net un program online de modificat poze. Ce e si mai super e ca nici macar nu trebuie sa te inregistrezi ca sa modifici o poza si apoi poti s-o uploadezi pe orice site. Are o gramada de optiuni si m-am jucat putin cu el pentru pozele astea. Andrei stia de el de multa vreme, dar nu a zis nimic. Si pe cand sa-i spun foarte entuziastmata de descoperirea mea, vad ca nu e nimic nou sub soare. Cel putin pentru el :))

Targ handmade propagandistic

Am participat luna trecuta la Homemade Fair editia a 4a de la Fabrica de pensule. Am lucrat o saptamana intreaga pentru targ si am avut de toate: caiete mici, mari, mini-jurnale, jurnale de piele… Dar am pus pozele mai tare ca sa vedeti si voi Caietul propagandistului. M-am distrat in timp ce-l faceam. Anul trecut, la conferinta Torent de la Casa de cultura, aveam nevoie de niste cartoane pentru ceva chestie de decor si am intrebat-o pe tanti Nu-mai-stiu-cum-o-cheama, sa-i spunem Maricica, daca nu exista in recuzita lor ceva ce as putea folosi. Asa ca a scos din niste sertare o comoara de doua caiete ale propagandistului. Nu-mi venea sa cred!!! Erau in cea mai buna stare. Erau de pe vremea mea 😀 De pe vremea Cernobalului. Am stiut ce potential au asa ca nu m-am indurat sa le sacrific. Le-am luat acasa. Inca mai am unul.Mi-a spus Rafi Oros ca a ajuns la ceva coleg de-al lui, ceva prof din lumea teatrului, din moment ce fetele ce l-au cumparat ii erau studente. Doamne ajuta!

Friendships to remember – jurnal-album handmade

Mi se pare mult mai usor sa pun titlu in engleza. Mai la indemana, mai scurt, mai concis. Nu vreau sa intru acum in polemicile actuale, cum ca engleza de e azi a devenit ca franceza lui Caragiale. Iubesc limba romana, am predat romana, prefer sa scriu in romana. Dar parca tot mai usor mi-e sa insumez niste idei in engleza.

Si unde mai pui ca albumul e pentru Roxa. In cele din urma ea se va muta in State si engleza va deveni a doua ei natura. In albumul asta ne va duce pe noi toti, prietenii ei, la noua ei casa. Pe langa pasiunea ei pentru scris mai are si cea pentru fotografie. Pozele sunt facute de ea.

Blue indulgence – Jurnal handmade

Sunt foarte mandra sa va prezint ultima mea achizitie in materie de instrumente de lucru handmade. Se numeste scula combinata pentru perforare si capsare (?! weird name!!!). Este un gadget pentru scrapbooking, dar ma voi folosi si eu bucuroasa de el (sau ea?!). Cred ca ar trebui sa-i pun un nume. Stela i s-ar potrivi cel mai bine. Deci e o ea. Piticania asta isi merita toti banii, parca-mi face gaurile din coperti sa arate mai profi. In sfarsit munca mea este dusa la un alt nivel! Ma tot mir ca nu mi-am cumparat mai repede una. Puteti sa observati si singuri inputul ei.

I-am atasat si un buzunar special, reciclat dintr-o coperta veche de caiet.

Jurnalul e o comanda pentru un baiat care a absovit saptamana trecuta. Miclos Adrian. Daca are scrisul urat (si asta stiu ca le taie unora pofta de scris intr-un jurnal/caiet/agenda) sau e comod, ar putea sa il foloseasca ca album foto sau caiet de schite. Sau sa-l dea mamei lui ca sa-si scrie retetele in el. Sau…

Mai muuuulte Biblii personalizate pentru copii

Bineinteles ca am mai facut si Biblii pentru copii. Daca nu le-am postat, nu inseamna ca nu am lucrat. Astea-s doar o parte din ele. Am terminat cu copiii din grupa Ioanei. Dar mai am o grupa pentru care trebuie sa fac Biblii personalizate. Spor la lucru mie!

Guestbook de nunta – pentru Maria, cu drag.

Maria, colega mea de camera, s-a casatorit pe 10 aprilie. Am jelit-o cat am jelit-o, dar apoi m-am consolat ca ne-om mai intalni, s-a mutat doar la capatul Clujului, nu la capatul lumii. Am fost luni dimineata pentru prima data la ea acasa (suntem niste persoane foarte ocupate si numai in ziua restectiva ne-am putut sincroniza agendele, bineinteles). La ora 9 am fost la ea, sa avem timp de cafea si povestile aferente. Asa bine e la casa ei si a lui Claus! E cozy si intim. Mai e de lucru in apartamentul ala, dar are potential. Deja il si vad prin ochii ei cat de bine arata.

Guestbook-ul si cutia i le-am facut cu o zi inainte de nunta. Pozele sunt facute de Cristi Nemes.

Caietitul se multiplica. Ce bine!!!

Cumnata mea, Raluca, s-a apucat de caietit. Nu am cuvinte sa spun ce bucuroasa sunt. Mi-a spus ca vrea sa se implice la ceva strangere de fonduri pentru o lucrare cu saracii din Baia Mare si pentru misiune.  Am apreciat lucrul asta, mai ales ca banii obtinuti vor merge pentru lucruri caritabile. O apreciez pe Ralu ca e tot timpul pusa pe treaba. Are o gramada de energie si toata ziua e in priza. Oricum, Ruthy, pretiozitatea de fiinta mica din casa lor nu o lasa sa se plictiseasca deloc. Desi e sotie, mama si nora exemplu, ma bucur ca se implica si in alte proiecte, ca se imbogateste si in alte directii. Raluca, faci o treaba excelenta!!! Cine stie ce poate iesi din inceputul asta handmade…

Tin minte cum am inceput si eu =)) Aoleu! Primul meu caiet l-am facut doar ca sa-mi demonstrez mie ca pot. Era trist de numa. Mai exista inca. Maria Chiorean il foloseste ca agenda la salon. I-a lipit niste stickere cu Fuxia pe coperta sa prinda culoare.  Deci sa stiti ca atunci cand o sunati pe Maria sa va programati la salon sunteti notati in prima agenda Restored!!!

Intr-o seara de aprilie m-a apucat supararea. Ma tot gandeam la ce facusem in ziua respectiva si eram nemultumita ca din nou intarziasem la o intalnire. Roxa stie cel mai bine cu ce ma confrunt. Recunosc ca am o problema, dar lucrez la ea. Oricum, acum e muuuult mai bine fata de anii trecuti. Nu prea imi reuseste sa ajung la timp. Nu stiu cum se face ca numa nu pot sa aproximez bine timpul si parca minutele se scurg in nestire, fara sa ma traga de maneca: “Hei, fato, intarzii!!!”. Ce oameni si minutele astea… De aia am ceas! De mana. El ma mai speria cand dadeam cu ochii de el, aratandu-mi cat e ora. Ceasul asta l-am primit de ziua mea de la Raluca, cumnata mea. Si mi-era tare drag. Pana in momentul in care i s-a rupt cureaua. Si l-am lasat balta. Uselessa decizie. Timpul a luat-o razna, pentru ca telefoanele care ar fi putut sa-mi indice ora erau de negasit in geanta mea imensa, plina cu de toate.

Deci imi trebuia alta curea la ceas. Nu eram dispusa sa dau bani pe una din magazin (oricum, foarte putin probabil sa fi gasit  una sa-mi placa). Da ce, eu nu pot sa-mi fac?! Si atunci mi-am adus aminte de Perrine. Fatuca asta m-a inspirat de cand eram mica. Erau niste desene in germana pe cand eram eu in clasele primare cu o fetita batuta de soarta, singura pe lume, care merge sa-si caute bunicul bogat si un trai mai bun. Pe mine mai mult m-au traumatizat si stiu ca am plans de numa. Fata asta era a trecut prin multe necazuri pana sa-si gaseasca bunicul: a plecat cu o caruta trasa de un magarus, mama-sa moare (taica-so cred ca moare mai repede) si nu mai are pe nimeni, decat un caine cu care sa vorbeasca, adica sa monologheze. In cele din urma, totul se termina cu bine, bunicul o accepta si o iubeste (nu mai stiu cum ajunge sa o indrageasca, dar stiu ca nu vedea si ea il convinge cumva sa se opereze si prima persoana pe care o vede dupa operatie este, ghiciti cine?! Exact! Perrine!!!) Nu asta am vrut sa va spun ca m-a inspirat. Nu ma inspira greutatile oamenilor, ci modul in care trec prin ele, atitudinea pe care o au. Era o fata tare, Perrine asta, si nu s-a dat batuta. In timp ce lucra in fabrica bunicului ei, locuia intr-o coliba impreuna cu cainele ei. Si pentru ca nu era evreica si nu traversa pustia inspre Tara Promisa, bineinteles ca i s-au rupt papucii. Dar ea ce a facut?! Nu si-a cumparat altii pentru ca nu avea bani, ci si-a facut o pereche de balerini!!! Si-a cumparat panglica si din ceva buruieni si-a impletit o talpa. Fascinant mi s-a parut. Si era foarte mandra de ei.

Asa mi-au aparut si mie flashuri cu trista Perrine si m-am pus la lucru. Dintr-o bucata de piele mi-am facut o curea handmade. Nu ma pot opri aici. Imi voi face si o pereche de sandale. Sfatul meu e sa le asteptati cu nerabdare. Vor fi tari!

Rama am adus-o de acasa de la Baia Mare. Era in pod si era toata… am vrut sa spun cacata de porumbei, dar nu pot sa spun asa ceva. Era foarte murdara. Am luat-o si am spalat-o (cu nasul si gura acoperite ca sa nu inhalez chestii toxice, pentru ca in House era sa moara Foreman de la gainat, si apoi m-am dezinfectat toata) si acum arata bine. Trebuie sa fac ceva compozitie. Pe viitor. Inca ceva restaurat.

Guest book

Vreau sa ma axez pe crearea de guest book-uri. Nu am prea facut multe, dar cu siguranta asta e ce urmeaza sa fac. In Romania oferta nu e deloc atractiva pentru guest book de nunta. Nu prea ai de unde alege, iar modelele pe care le-am mai vazut sunt asa de… impersonale ca iti vine sa plangi. De aceea m-am gandit sa vin in ajutorul mireselor cu ceea ce stiu sa fac mai bine. Guest book-ul se poate personaliza in culorile nuntii, la dimensiunea si forma dorita. Comanda pentru cel din poze a fost clara: mov cu argintiu, cotor dublu, inchizatoare cu brandenburg, foi ‘invechite’ cu cafea. In ultima poza sunt chiar eu, luand ultimele firicele de cafeluta de pe foi.

Pozele sunt facute de Sergiu Salcau.