Restored

Pe la 4 dimineata incep sa ma zvarcolesc in pat pentru ca ma urmareau chestionarele de la scoala de soferi. Bineinteles ca erau dintre cele mai ciudate intrebari si care aratau un grad foarte mare de violenta emotionala chiar si in cazul in care doar stateai sa te gandesti cam care ar fi varianta corecta. Trebuiau sa curga raspunsurile corecte, asa… pac, pac… Am fost abuzata in somn de chestionare, acum imi dau seama. Erau intrebari de genul ‘ce obligatii va revin in trafic’ si raspunsuri de bun simt, ca afisarea unui zambet sincer participantilor la trafic, sau folosirea cosurilor de gunoi din dotarea masinii pentru resturile alimentare. Acum daca stau bine sa ma gandesc, chiar ar fi binevenite toate astea. Dar eram speriata ca nu gaseam raspunsurile in carte, desi stiam ca sunt corecte. Mai era ceva intrebare despre persoanele care aveau burta (si nu era vorba de gravide) mai veche de un an, cu obligatia de a circula doar pe drumuri ocolitoare, in caz contrar se sanctiona cu suspendarea permisului. Ma si gandeam in subconstientul meu, ala ar avea voie, ala nu ar avea voie… hmmm… oare ala de cand are burta; se incadreaza in termen? =))

Mai era si secretara scolii care a venit sa-mi dea, cumva mai pe ascuns, un manual mic dar gros cu niste chestionare care erau menite doar pentru cei mai adevarati soferi si cu asta garantat as fi ajuns la cel mai inalt grad al perfectiunii intr-ale sofatului. Era cumva si 3D manualul ala pentru ca ma vedeam in fata unui bord pe care se tot aprindeau luminile, iar eu repede, repede trebuia sa raspund corect ce indica acea lumina.

Oooof, am ramas cu sechele de la atata invatat. Mai vreau sa dorm pentru ca nu m-am odihnit noaptea asta.

Acest album foto a fost comandat de Cristina pentru Costin. Poate va mai amintiti albumul facut prin primavara pentru ei. Costin i-a daruit albumul respectiv pentru a-si scrie impreuna povestea de dragoste. Acum a venit randul Cristinei sa-l surprinda cu un album pentru pozele din primul lor concediu impreuna. E asa frumos sa vezi oameni care stiu sa iubeasca daruind si daruindu-se pe ei insisi intai. Le doresc ca dragostea lor sa creasca si sper ca intr-o zi sa-i si cunosc pentru ca mi-au intrat la inima

Albumul are coperta din carton imbracat cu hartie manuala ‘invechita’ cu cafea, broderie facuta de mama mea in timpuri stravechi, chenar din hartie industriala si inauntru 200 de pagini din hartie de 170 g.

Invat pentru scoala de soferi, din cauza asta nu am mai postat nimic nou pe site de ceva vreme. Ma doare capul de la atata mecanica auto. Bine ca stiu care e sistemul de directie, franare, ce-i ala mecanism de distributie si cum se face ca daca-i pun combustibil masinii, ma duce unde vreau (biiineeeeee, daca si celelalte piese sunt la locul lor si in buna stare de functionare si eu mai am destula determinare sa ma urc la volan sa conduc prin Clujul vesnic aglomerat). Of, e greu! Am inceput scoala de soferi cam de un an deci cam ar trebui s-o termin.

Apropo de scoala, am facut acest jurnal-album de poze prin iunie, inainte sa plec in Italia in vacanta. A fost cadou pentru un baiat de la o tanara foarte draguta. Am comunicat foarte bine cu ea. Inauntru am mai pus cateva poze cu ei, dar am vrut sa le pastrez intimitatea si nu le-am postat.

Am reusit sa imi diversific ofeta. Incepand cu aceasta nunta am facut pe langa guest book si cutia de daruri si perinita de verighete si pix. Mi-au fost asa dragi cand le-am vazut terminate… Aratau foarte bine impreuna. Cred ca si mirilor le-au placut s-au bucurat de ele. Pentru setul asta am folosit saten mov, dantela si panglici albe, nasturi pentru decorat, iar pentru pix am cumparat pene. Foarte greu e de gasit niste pene mai de Doamne-ajuta. Daca stiti careva de unde as putea sa ma aprovizionez cu pene, in special de strut, anuntati-ma.

Pozele sunt facute de Sergiu.

Acesta este un guestbook pentru nunta. Dupa cum bine se poate observa. Si este handmade. Facut de mine.

Azi pentru ca ploua am zis sa va arat cam cum se intampla lucrurile in camera ‘restored’. Poate va imaginati ca lucrez in nu stiu ce atelier, cu toate facilitatile la indemana. Ei bine… si astea vor veni, dar inca le vad doar prin credinta. Unde lucrez, acolo si dorm. Cand am comenzi multe, nu mai ies din casa cu zilele. Nici nu stiu cum trec orele (cate, 12-15 pe zi) lucrand. Imi place ce fac si cred ca din cauza asta. Singura mea problema e ca nu prea am spatiu sa ma desfasor. Si inca ceva ce as mai vrea sa impartasesc e ca nu pot sa duc un lucru pana la capat. Ma plictisesc fantastic de repede de acelasi lucru. Din cauza asta am incepute mai multe proiecte, fiecare in diferite stadii de finalizare. Acum am mai evoluat si pana la sfarsitul zilei le termin (am invatat de la Carole sa-mi fac liste pentru orice, asa ca am cate una si cu lucrurile ce trebuie sa le termin intr-o zi). Cea mai mare satisfactie e cand tai de pe lista lucruri duse la bun sfarsit.  Cei care se intampla sa treaca pe la mine cand lucrez au impresia ca a dat bomba in jurul meu. Cel mai aiurea e cand trebuie sa ma culc si nu am terminat. Ca sa nu simt ca ma sufoca aglomeratia, le imping toate intr-un colt si gata. Dimineata la 7 tot acolo le gasesc (da, programul meu de lucru incepe la 7!).

Inca ceva. Cine crede ca ceea ce fac e lipsit de riscuri, sa-si reconsidere ideea. De exemplu, ieri din 5 degete de la mana stanga mi-am ars 4. Incercand sa imbrac o cutie cu pistolul de lipit. Am besicute. Sau, alta data, mi-am bagat cutterul in picior cand incercam as tai niste cartoane. Iar taieturile de hartie sunt deja fara numar. Uai, dar alea sunt si cele mai rele. Asa doooor… Si zici ca nu se mai vindeca veci. Imi trebuie asigurare ca nu e de glumit.

Dar ca sa nu ramaneti doar cu imaginile astea, mai atasez si niste poze fooooarte frumoase facute cand a plecat Maria mireasa din camera asta.